let it snow with screams

[Victor A. Olivier]

• O privi, clipind uimit din gene, incercand sa inteleaga ceea ce dorise sa spuna. O facuse pasare, si ea pomenise de pasarile migratoare. Insemna ca vroia sa plece? Atunci s-ar fi impotrivit, pentru ca nu avea de gand sa o lase sa-si ia zborul. Nu dadu semne ca nu a inteles-o, pentur ca atunci chiar ca nu i-ar mai fi depasit asteptarile, si ii lua mana din poala, asezand-o intr-a sa.
  "Nu te mai subestima", ii sopti, apropiindu-se cu scaunul de al ei, privind-o in ochii albastri. Se uita in jur, vazand ca nimeni nu ii baga in seama, si isi apropie capul de al ei, oferindu-i al doilea sarut pe ziua de astazi. Isi trecu mana prin parul ei roscat, insa isi dadu seama ca facea, si se retrase, nevrand sa o faca sa-l creada insistent, sau mai stia el cum.
  "Imi pare rau", se scuza, atintindu-si ochii in podea.