let it snow with screams

[Victor A. Olivier]

• Lasa ochii in jos, multumit ca Astrid nu se suparase si nu se retrase. O simti din nou aproape, iar ochii ei albastrii il ademeneau si il faceau sa vrea sa...insa se stapani, nedorind sa lase gandurile sumbre care-l torturau sa-l inghita. Clipi, aisgurandu-se ca totul nu era un vis, insa Astrid era acolo, imbratisandu-l, si uitandu-se in ochii lui, si spunandu-i ca nu era o greseala. O apropie de el, strangand-o la pieptul sau, sarutandu-i crestetul capului, dand de firele sale roscate. Intalnirea cu ea fusese pe cat de intamplatoare, pe atat de binecuvanta. Isi dadea seama, pentru prima oara in atatia ani, ca putea simti. Nu-si iubise sora, ci doar tinea la ea, si ii era draga, insa nu mai manifestase asemenea sentimente pentur nimeni, si chiar daca nu era sigur ce se intampla intre el si Astrid, stia ca ii era si ea draga.