sweet dreams

[Isolde du Maurier]

• "Vreau o tigaie.Acum", spuse ea, dorindu-si sa nu o aiba, altfel Carsten ar fi aterizat in tara viselor din nou. Ea incerca sa-l ajute, si el isi batea joc de ea. Se uita in jur, insa vindecatorii misunau de colo-colo ca niste furnici, si ...in acel moment ar fi dorit sa-i omoare pe toti, insa se stapani. O lua o durere puternica de cap, si cum Carsten parea sa fie mai bine, il lasa sa se descurce singur, iesind din camera.
  "Nu mai primesti nimic!", ii striga, aruncandu-i o sticluta plina cu un lichid incolor, inainte de a disparea pe culoarele spitalului.
  Pasea hotarata si enervata, neavand nici o tinta anume, ranita profund in adancul sau. Starea de deprimare ii reveni, si isi dadu seama ca nu mai putea sa scape de ea prea usor.