let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• 'Nu ma refer la fantome ca Baronul Sangeros. Amintiri. Poate nu ale noastre, dar care ne bantuie' spuse ea ridicandu-si usor capul pentru a-l putea privi pe Victor in ochi. 'Nu stiu cum sa explic' sopti usor disperata, incapabila fiind de a spune ceea ce avea pe suflet.
  Fantoma sa o bantuia de cinci ani si inca nu ii dadea pace. Se transformase dintr-o amintire intr-o persoana vie. Ii pierduse jurnalul, dar inca putea sa rememoreze perfect asezarea in pagina si scrisul impecabil. Jurnalul acela era fara greseala, la fel si ea, amintirea. Ii era putin dor de visele bizare ce apoi aflase ca erau franturi din amintirea fantomei si de soaptele ei pe care parea sa le spuna mereu la momentul potrivit. Inca nu stia ce ar fi spus ea in acel moment, dar probabil ca i-ar fi spus sa-si asculte inima si nu ratiunea pentru prima data.
  'Poate sunt nebuna, dar aceste amintiri sunt vii si nu sunt ale mele' zise incercand sa fie calma si sperand ca nu suna ca o nebuna.