It's not me, it's you

[Bell Evans]

• Bells zambi, privindu-si prietena; fusese foarte incantata cand aflase ca obtinuse ea postul de profesoara de Transfigurare. Isi aminti orele de cand era ea eleva si ofta melancolica - ar fi dat orice sa revina la acele timpuri. Pur si simplu ii era dor de tot, de toti prietenii care plecasera de la castel. Rose, Helena, Stefan. Iesea in fiecare seara cu ei pe coridoare, amuzandu-se de Filch sau fugind de Peeves si Doamna Norris.
  
  Uneori avea impresia ca traieste in trecut - ca era tintuita in acele vremuri cand toata viata ei se invartea in jurul prietenilor. Iubea orele de curs, iubea escapadele nocturne si vizitele la Hagrid.
  
  "-Cum ti se pare la castel, Lucas?" intreba ea, intorcandu-se spre Viperin.