It's not me, it's you

[Lucas Hale]

Ridica incet din umeri, lasand sa ii apara un zambet pe fata. Adevarul era ca adora castelul. Se simtea ciudat cateodata si intrigat de faptul ca nu fusese chemat la Durmstrang, dar asta nu il putea impiedica sa isi iubeasca cea de-a doua casa. Asta devenise pentru el in ultimele luni. Probabil s-ar fi simtit ciudat sa fie nevoit sa plece de acolo.

"Mi se pare genial" admise el, cu nonsalanta. Era unul din putinele adevaruri pe care era mandru sa le recunoasca. "E fascinant si ma atrage din toate punctele de vedere. Poate e mai bine aici, decat la Durmstrang".

Stia ca parintii sai nu erau tocmai cei mai fericiti oameni. Dar el se obisnuise. Se obisnuise sa nu fie preferatul lor si sa-i cedeze acest loc fratelui mai mare, care ajunsese profesor la acel institut de predare. Ajunsese in punctul in care pur si simplu nu ii mai pasa.