It's not me, it's you

[Bell Evans]

• "-Intradevar, e cel mai genial loc din toata lumea" admise Bells.
  
  Isi aminti de vremurile in care fusese ea in primul an. Totul i se parea altfel; totul era altfel, in comparatie cu prezentul. Nu avea griji, nu se gandea la cei din jur atat de mult, sau la alte probleme. Isi vedea de invatat, iesea seara de seara pe coridoare sau facea vizite interzise in Biblioteca. Rose ador acel Sector, asa ca faceau mereu cate o oprire acolo; incepuse la un moment dat sa se intrebe daca numai ei colindau holurile scufundate in intuneric. Cand se intalneau insa si cu alti elevi lipsiti de somn, banuielile erau automat infirmate.
  
  Ofta incetisor, intorcandu-se la bautura sa; daca ar fi avut o dorinta, atunci aceea era. Sa revina in primul an si sa treaca din nou prin toate aventurile copilariei sale. Asta ar fi presupus ca Rose si Stefan sa se intoarca, iar Helena sa nu fi plecat niciodata. Cu siguranta era visul ei - imaginea din oglinda lui Erised.