It's not me, it's you

[Lucas Hale]

Observa umbra de melancolie si tristete care se asternuse pe chipul celor doua fete si ramase tacut. Nu stia ce mai putea spune. Nu era tocmai genul acela de baiat care sa se priceapa la consolat si lucruri de astea; el era tipul direct, care nu o lua pe ocolite. Totusi, in situatia de fata, abia le cunoscuse. Nu putea sa le intrebe pur si simplu de ce erau in acea stare.

"Orice ar fi, nu merita; iar daca merita, atunci bucurati-va ca a fost, a trecut si vor urma altele" se rezuma el sa spuna.

Stia ca toti oamenii aveau regrete sau amintiri - el avea numai regrete. Nu putea sa se laude cu niste amintiri dragute pentru ca nu avusese tocmai cea mai buna copilarie. Spera doar ca la castel sa reuseasca sa se bucure indeajuns cat si pentru anii de mult apusi.