Where I stood

[Lexie Stryder]

• Lexie ii asculta cu atentie vorbele lui Bell, incercand sa inteleaga ce exprimau. Bucurie, tristete, dor, melancolie. Poate toate in acelasi timp. Ramase tacuta cand vazu ca o noua fata intra in bucatarie. Nu se prezenta, nici nu spuse nimic. Pur si simplu ramase cu cana ei de ciocolata calda incalzindu-i mainile albe. Pe fata ei se citea oboseala, insa stia ca si daca se intorcea in pivnita tot nu avea cum sa reuseasca sa doarma.
  
  Vazu surasul lui Bell cand o privi, si ii zambi inapoi. Apoi intra Aylee in bucatarie, si le saluta. Ii zambi si ei. Nu prea avea chef de o conversatie lunga, sau de prea multa agitatie in jururl ei, insa sa mearga in dormitorul ei si sa aiba insomnii era si mai rau. Ofta si le zambi celorlalte fete.
  
  "Eu sunt Lexie," ii spuse doar primei, celei necunoscute. "Si, nu stiu la ce casa esti tu, dar eu si Aylee, da, suntem la viperini," nu spuse nimic pe un ton acuzativ, sau rece. Vorbele nu erau cele pe care le-ar fi folosit cineva extrem de prietenos, insa presupuse ca tonul spunea mai multe decat cuvintele. "A, si, Bell, ma gandeam eu sincer ca e o poveste frumoasa in spatele tau."
  Ii zambi, apoi isi trecu degetele prin parul negru si isi muta privirea inapoi spre colega noua.