blonde nightmares

[Ivy Thibault]

• Alice zambi la discursul lui Carsten. Studie colierul cu atentie. Da, era pe gustul ei. Si era sigura ca ii va placea si prietenei sale. Mama ei va avea un asemenea soc cand lantul ii va taia si ultima rasuflare.
  Se uita la obiectul din mainile lui Carsten si dintr-o data nu il mai vazu ca un colier frumos ci ca un instrument de tortura, ca si un obiect cu care se savarseste crima. Se cutremura la acest gand. Poate ca nu ii era mila de mama prietenei sale dar nu era o fiinta fara suflet. Se gandi cate victime strangulase acel delicat lant de diamante si aproape ca i se facu rau. Va fi bucuroasa cand i-l va da prietenei sale. Dintr-o data nu se mai simti asa de entuziasmata pentru aceasta "excursie la cumparaturi".
  
  Avea sa se simta vinovata la inmormantare, era sigura. Si avea sa incerce sa se convinga ca nu era vina ei si ca acea femeie a fost omorata cu sange rece de fiica sa. Dar nu era asa. Acum nu simtea nici o urma de regrete sau alte prostii. Se gandi daca chiar poti sa simti asa ceva pentru o persoana atat de respingatoare ca si acea femeie. Se distra acum gandindu-se la fata ei cand isi va da seama ca propria ei fiica ii daruise un colier blestemat.
  
  Alice gandi toate cele de mai sus in numai cateva secunde. Ofta si privi in continuare diamantele sclipitoare.
  "Il cumpar" hotari ea, sperand ca poate prietena ei se va razgandi in privinta uciderii propriei mame. Colierul acesta i-ar putea folosi in numeroase cazuri.