Smile

[Veronique A. Dupont]

• Vampirul inainta inca putin si se opri la o distana de un metru de cele doua fete. Zambi usor amuzat si isi lasa mainile sa-i cada pe langa corp.
  'Am nevoie de medalionul tau, Veronique' zise el intinzand mana catre vrajitoare.
  Fata isi puse bagheta in mana stanga, iar cu dreapta isi apuca pandantivul intre degete. Nu-i mai era frica, dar n-avea de gand sa renunte la bagheta. Asher fusese foarte prieteons si le ajutase pe cele doua vrajitoare in Urlet in Noapte, dar era totusi un vampir, iar vampirii erau rar sinceri sau prietenosi.
  'Nu pot. Am nevoie de el' spuse sefa de casa inca protejandu-l in pumnul sau firav. Nu avusese incredere in acel obiect cand ii fusese prima data oferit, dar incepuse sa tina la el si-l considera un talisman purtator de noroc. In plus, era simbolul ce o una de Rosalie.
  'Si eu. Nu intelegi. Am nevoie de el cu adevarat. Pandantivul tau este unul dintre cele sase talismane pe care presupunem ca Loki le-a lasat in urma lui pe Pamant. Cel al lui Rosalie este si el puternic, dar este doar o copie. Am gasit toate celelalte piese si avem nevoie de acesta pentru a ne vindeca semenii' explica vampirul, iar chipul incepu sa i se intristeze pe masura ce vorbea. Ronnie ramase impietrita pentru ca grimasa sa de tristete parea atat de perfecta incat ii aducea aminte de frumusetea vechilor razboinici. Nu-i venea sa creada ca cineva ar fi putut arata atat de bine cu acea figura melancolica.
  'Multi dintre noi au inceput sa moara. Este o boala ciudata ce ne sleieste de puteri si ne fura imortalitatea' continua el, ultimile cuvinte soptindu-le la urechea vrajitoarei. Nu-i venea sa creada. Nu realizase cand vampirul ajunsese la ea, dar una dintre manile lui era asezata usor deasupra pumnului ce tinea strans medalionul. Barbatul nu incerca sa o faca sa-si deschida pumnul sau sa-i smulga pandantivul, cu toate ca avea puterea. Doar statea acolo privind-o rugator si respirandu-i aer cald peste lobul urechii.
  'Nu inteleg. De ce aveti nevoie de ajutor de la zeul focului?' intreba ea amintindu-si de radacinile sale nordice si de zeii la care se ruga de fiecare data cand se afla intr-o situatie dificila.
  'Loki este tatal Helei. Avem nevoie de Moarte pentru a ne recapata viata' sopti din nou vampirul, iar fosta viperina avu acea senzatie de deja-vu ce se repeta la nesfarsit. Era ceva mult mai complicat si mai brutal la acel barbat decat hainele din stofa, camasile cu volane si cizmele cu toc. Razboiul isi avea ampreta in ochii lui si n-avea cum sa scape vreodata de acea urma.