Where I stood

[Bell Evans]

• O privi usor surprinsa, ridicand incet din umeri; ea isi considera povestea frumoasa. Fusese o fiinta norocoasa - iubita, si apreciata. Avusese o familie minunata, care ii oferise toata dragostea din lume; avusese doua surori si un frate mai mic pe care ii adorase la randul sau. Prietenii mereu ii erau alaturi, ea era mereu acolo pentru ei; orice primea, dadea inapoi. Avusese o viata frumoasa, chiar daca intalnise si obstacole sau piedici. Era mandra de ea cand reusise sa le depaseasca, in ciuda faptului ca nu era tocmai o persoana cu o incredere in sine prea reliefata. Aici avusese cele mai mari probleme. Era constienta si de faptul ca nu avea sa schimbe niciodata defectul asta.
  
  La fel cum stia de asemenea ca schimbarile puteau fi si bune; le urase intotdeauna, dar ajunsese intr-un punct in care realizase ca daca totul ar ramane la fel, lumea ar fi mult prea ciudata. Mult prea monotona - asa ca trecuse peste multe lucruri si le acceptase pe cele noi. Acceptase prieteni noi, acceptase pierderea unora; totul trecea, totul se schimba si ii aducea noutati. Iar acum le primea cu bratele deschise si un zambet arborat pe chip.
  
  "-Ma bucur ca sunt aici cu voi" sopti Bells, cu blandete in voce si un suras cald.