It's not me, it's you

[Bell Evans]

• Luase de toate - rezerve de ciocolata cu caramel si vanilie, broscute albe, betisoare din nuca de cocos si alte zeci de cutii. Avea bratele pline cand se intalni din nou cu Ronnie si Lucas; acestia o privira uimiti - probabil se intrebau cum Dumnezeu ramanea asa de slaba cand baga atat de multe dulciuri in ea. Se bucura de un metabolism genial, lucru de care era cu adevarat mandra; ar fi murit daca ar fi trebuit sa tina o dieta sau sa renunte la ele.
  
  "-Mergem?" intreba Bell, dupa ce platira totul.
  
  Voia sa se intoarca la castel si sa se bage in pat; o obosise oarecum plimbarea in sat, desi nu facuse mare lucru. In ultima perioasa insa avea mari probleme cu asta - organismul ei era extenuat de la lipsa somnului. Ea, care dormea ore in sir, inclusiv dupa-amiezile nu putea inchide ochii pana pe la orele 4-5 dimineata; iar in timpul zilei era ca o fantoma. Trebuia sa ia niste masuri, pentru ca era constienta ca nu putea sa o mai tina asa prea mult.
  
  "-Sper sa ne mai intalnim sa venim in sat" remarca tanara, cand ajunsesera aproape la iesirea din Hogsmeade.
  
  Fulgii cadeau din nemarginitul cerului, asternandu-se linistiti in stratul gros de zapada; era un peisaj superb daca stiai sa apreciezi macar putin oglinda pura a iernii. Incepea sa urasca mai putin acest anotimp.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 110

Puncte
Viperini - 140
Topic Closed !