safe?

[Bell Evans]

• Ii intalni privirea si zambi; fu ceva necontrolabil. Avea acel sentiment ciudat ca incepe sa se simta mai bine; ca incepe sa se simta mai intreaga. Dupa moartea lui Hayden avea impresia ca ceva lipsea mereu din ea, ca intotdeauna nu era completa si tanjea dupa prezenta lui. Carsten insa ameliora lucrurile - iar asta o speria si o bucura in acelasi timp. Nu voia sa-l uite pe Hayden - de parca asta ar fi fost posibil - dar voia sa fie prietena cu acest barbat; o ajuta, o facea sa treaca peste moartea celui mai bun prieten cum nu reusise nimeni pana atunci. Pentru ca de fiecare data cand un barbat intrase in viata ei nu pomenise de moartea lui; nu dorise ca respectivul sa se simta amenintat de amintirea unui decedat sau lucruri asemanatoare. Carsten era insa diferit - in cel mai bun sens al cuvantului; incepea sa creada ca el era singurul care putea sa o ajute. Si daca el avea sa fie dispus, ar fi acceptat fara sa clipeasca macar.
  
  "-Multumesc" sopti ea, cu recunostinta reiesind din tonul vocii bland.
  
  Privi pret de cateva clipe copertile rosiatice si le atinse in treacat; recunoscu obiectul - il vazuse de mii de ori pe masuta din dormitorul din Turnul Ochilor-de-Soim. Hayden il lua peste tot cu el, cum sa nu il tina minte?
  
  "-E jurnalul lui" remarca Bells, incet.