Around us

[Bell Evans]

• O privi cu ochii usori mariti de groaza, amintindu-si de alte intamplari asemanatoare; se bucura ca macar nu era singura care isi facea griji ca era ceva personal, pentru ca majoritatea cunoscutilor ii spuneau de fiecare data ca e aproape paranoica. Totusi, cateodata avea dreptate, iar alteori se insela - era insa om, deci avea tot dreptul sa greseasca. Clatina usor din cap, realizand cat de idiot era rationamentul asta - avea dreptul sa se insele, era adevarat, dar nici sa faca un obicei din asta pentru ca mai apoi sa dea vina pe soarta. Pentru ea destinul era o metoda pentru cei lasi, care nu indrazneau sa-si schimbe singuri viata sau sa ia masuri in ceea ce le privea propriile interese.
  
  "-E in regula, esti in siguranta acum" sopti Bells, facandu-i semn sa se aseze.
  
  Vedea umbra de panica ce i se intiparise pe chip si se nelinisti la randul sau; era constienta insa ca nu avea motive. Era multa lume acolo si oricine ar fi fost respectivul urmaritor nu ar fi indraznit sa faca scandal acolo, sau sa inceapa un duel. Ar fi fost de-a dreptul penibil si prostesc - cel putin din punctul ei de vedere.
  
  Isi ridica privirile spre Ivy, iar cand vorbi vocea ii era blanda si joasa.
  
  "-Nu l-ai recunoscut, nu? Spuneai ca avea gluga trasa; dar totusi, niciun semn distinctiv?" intreba ea, ezitand. "Poate am putea afla cine era" sfarsi cercetasa, cu un ton incurajator.