safe?

[Bell Evans]

• Ii simtea greutatea pe toata suprafata corpului si respira sacadat; peretii continuau sa se stranga in jurul lor, facand-o sa creada ca avea sa-si gaseasca sfarsitul mai repede decat s-ar fi asteptat. Din tavanul cenusiu incepura sa cada bucati de moloz, mici si greoaie; una ii lovi capul si curand putu sa simta lichidul cald inundandu-i suvitele de par. Nu puteau sa mai stea asa; incerca sa se miste, dar totul parea blocat in jurul ei. Iar muschii sai ezitau sa faca vreo miscare. Nu mai puteau ramane acolo; si-ar fi gasit sfarsitul striviti de peretii intunecati.
  
  "-Carsten" sopti ea, cu glasul aproape gatuit de teama.
  
  Nu primise niciun raspuns, asa ca isi ridica bagheta si incepu sa sopteasca diferite incantatii. Spera ca macar una sa functioneze si sa opreasca peretii; lacrimile ii ardeau pe obrajii prafuiti si curand ajunsera pe podeaua rece. Iar atunci, totul se opri. Probabil seiful realizase ca barbatul se afla sub efectul Polipotiunii, dar cand prezenta lui Bell se facu simtita considerase ca nu era un pericol pentru ceea ce se ascundea acolo.
  
  "-Esti bine?" intreba cercetasa, privindu-l panicata.