A little walk...

[Melissa A. Reningan]

Just me and Elisabeth K. Dietrich

Chiar daca imi era frig , tot voiam sa ma mai plimb. Nu aveam o destinatie anume , ma plimbam pe micile stradute din Londra. Era cam pustiu , dar din cand in cand mai vedeam cate 2-3 oameni trecand pe acolo. Era aproape intuneric afara , puteai observa cateva stele micute care isi facusera aparitia mai devreme pe cer. Ma opresc din mers , oftand. Ma uit intr-o parte si in alta , observand ca sunt pe Aleea Diagon. Bun , e un loc bun de plimbare. Ma uit la cerul instelat , zambind. Imi trec mana prin parul desfacut , si scot din buzunar un elastic de par , prinzandu-mi parul intr-o coada de cal. Pasesc incet pe alee , uitandu-ma in fiecare parte. Era pustiu , de-a dreptul pustiu. De obicei pe aici erau mult oameni. Oftaz usor , apoi ma opresc cand ajung la o bancuta. Ma asez usor pe acea bancuta , uitandu-ma intr-o parte. Batea vantul usor , dar nu asa de rau incat sa-mi fie foarte frig. Clipesc de cateva ori , indreptandu-mi privirea spre un copac , fiind fascinata. De ce? Pur si simplu nimic. Mi se intampla des sa vad ceva fascinant in lucruri total banale. Imi scutur capul , clipind de cateva ori. "Chiar nu e nimeni pe aici? E chiar plictisitor..." imi spun in gand. Chiar era plictisitor , dar nu voiam sa plec. Incep sa ma joc cu o suvita de par care imi cadea pe chip , fara sa imi dau seama. Puteam spune ca sunt o ametita , ca de obicei. Dar nu ma deranja chiar deloc acest lucru.
Ma ridic de pe banca dupa cateva minute , incepand sa ma plimb din nou , cu pasi mici. Imi placea acea seara , imi placea cand batea vantul. Asta ma relaxa. Inchid usor ochii , avand un zambet pe fata. Dupa cateva secunde deschid ochii , continuand sa ma plimb incet , admirand frumosul peisaj din jurul meu.