A little walk...

[Effy K. Dietrich]

• Îşi ţinuse ochii larg deschişi, aprigi şi ageri, în timp ce înainta pe străzile aproape pustii ale Londrei. Întotdeauna o încântase acest oraş, şi nu numai fiindcă adora clădirile acelea vechi şi faptul că nu era niciodată prea însorit , deşi ura să îi bată razele soarelui în ochi, mai iubea acest oraş fiindcă multe amintiri o legau de el. Aici făcuse primii paşi în lumea magiei, aici se simţise prima dată integrată, privită ca toţi ceilalţi, după o copilărie singuratică, în care fiecare zi era presărată de regrete şi suspine.
  
  Liz îşi ridică privirea safirie şi se opri în loc atunci când o clădire îi atrase atenţia prin numele aparent ciudat aspectul ciudat a acesteia. 'Ceaunul Crăpat.' Rostise în şoaptă cercetaşa , în timp ce un zâmbet mic şi amuzant îi obligă colţurile buzelor să se mişte. Îşi trecu mâna dreaptă prin părul şaten , uşor cârlionţat spre vârfuri , îşi plimbă leneşă privirea în stânga şi-n dreapta , apoi intră. Lumina mult prea slabă din cameră o făcu să-şi mijească ochii şi să-şi caute bagheta, în eventualitatea în care va avea nevoie de ea, însă nu o scoase la vedere. Oricum nu era decât în trecere prin local, înainte să dispară spre Aleea Diagon. Katia îşi plimbă privirea în jur, în timp ce înainta precaută, dar totuşi calmă spre ieşirea din spate a clădirii. Se strâmbă uşor când zări la una dintre mese un vrăjitor cam de vârsta a doua inconştient , cel mai probabil din cauza alcoolului, dar înainte să se apuce fără intenţie să comenteze deja înainte îi apărea 'uşa' spre Alee.
  
  Şatena zâmbi din nou şi , cu un entuziasm aproape exagerat tâşni prin dechizătura din zid. Aproape imediat se pierduse prin mulţimea de vrăjitori agitaţi, singurul lucru care o scotea în evidenţă fiind hainele de Încuiat. Liz îşi plimba privirea de colo-ncoce, cu o rapiditate care o uimea pe ea însăşi, şi aproape că nu o surprinse atunci când se lovi de cineva. De fapt se aşteptase la acest lucru din momentul în care ajunsese . Îşi întoarse privirea amuzată, uşor visătoare spre fată .
  
  "Scuze." Murmurase pe un ton vesel, dar uşor nonşalant aceasta , înainte să-şi fixeze atenţia asupra celei de dinaintea ei. Putea să jure că o mai văzuse, şi judecând după aspectul acesteia încă era la şcoală, cel mai probabil la Hogwarts.