life's a nightmare

[Lexie Stryder]

• Lexie isi ridica privirea brusc, putin mirata ca Natalie ajunsese la aceasta concluzie. Adica da, era putin frustrata, insa o facu sa isi dea seama cat de previzibila si usor de citit era. Desigur, stia sa minta si sa manipuleze oamenii, insa nu o facea daca nu era nevoie. Care era rostul sa se straduiasca atat doar ca sa vada o persoana ranita?
  
  "Nu, doar...adancita in ganduri," ii raspunse femeii, scuturand din cap si simtind cum parul i se aseza frumos pe spate. "Deci...ingrijitor pentru bufnitele scolii, zici?" spuse Lexie. "Nu stiu cum de nu te-am mai vazut, adica, trimit scrisori perintilor mei odata la patru zile, deci nu trec pe acolo chiar atat de rar."
  
  Viperina zambi, putin abatuta, insa de data asta intr-un mod putin mai vesel, mai plin de viata. Era plictisita, intr-adevar, insa asta nu inseamna ca trebuie sa se poarte de parca nu ar avea chef sa iasa din acea stare.
  "Si presupun ca te duceai spre casa?" spuse aceasta, nonsalant. "Locuiesti cu ceva rude sau ti-ai intemeiat deja o familie? Stiu ca nu e treaba mea, insa cam am nevoie de o conversatie normala."
  
  Lexie inghiti in sec, dupa care o fixa din nou pe femeia din fata ei cu privirea sa sincera, care te duceau pe un drum direct spre gandurile ei, iar mai apoi spre suflet.