I think I know you

[Lexie Stryder]

• 
  
  Lexie isi infasura pelerina pe talie, incercand sa se incalzeasca. Trebuise sa treaca prin curtea interioara a castelului, doar pentru ca nu voia sa inconjoare totul pentru a ajunge de la ore in sala armurilor. Nu avea nimic de facut, iar asta era primul loc care ii venise in minte ca sa piarda timpul. Isi aminti in anul intai cand petrecea pe aici timp cu Peeves si faceau 'planuri de atac'. Bineinteles, pentru strigoi fusese doar o fetiscana prostuta pe care reusise sa o joace pe degete. Jurase sa se razbune pe el dupa ce o folosise atat. Acum nu mai dadea prea mare importanta acestei probleme. Presupunea ca pur si simplu crescuse.
  
  Isi aseza geanta pe umar si intra pe usa mare din lemn masiv. Inauntru era aerul acela linistitor pe care il cauta. Uitase cat de mult timp gtrecuse de cand nu a mai trecut pe aici, si numai ca sa piarda vremea. Insa ii placea acel sentiment de acasa, de siguranta. Chiar daca incidentul neplacut al Elizei se petrecuse tot in aceasta camera, se linistise de cand aflase ca ea defapt nu trebuise sa se afle acolo.
  
  Inchise ochii si se lasa sa cada pe podea intr-un colt, cu capul rezemat de perete. Isi simtea pulsul in cap, bubuind. Era o senzatie neplacuta si incerca sa o faca sa dispara, insa era prea incaptanata. Isi stranse pleoapele, insa renunta in scurt timp, deschizandu-si ochii. Se uita dupa scutul dupa care se ascunse de multe ori. Mereu ignora faptul ca acele armuri nu trebuiau atinse, ci pastrate in timp, si se plimba printre ele. Se simtea cu cateva secole in urma cand facea asta. Sirul gandurilor sale fu intrerupt brutal de usa care se deschise cu zgomot.
  
  OOC: anyone ><