Waiting for something to happen

[Bell Evans]

• Il privi usor amuzata, fluturand incet mana sanatoasa prin aer; inca avea probleme cu incheietura stanga, pe care o luxase cu o saptamana in urma, asa ca incerca sa nu se foloseasca prea mult de ea.
  
  "-Sigur ca era Peeves - mi-a stricat prea multe seri" remarca ea, cu o urma de zambet in voce.
  
  Isi aminti de toate escapadele nocturne din anii copilariei si ofta din nou, melancolica; erau alte timpuri, alti elevi, alti profesori. Totul se schimbase, intr-un mod aproape alert de repede. Si totusi, ea ramasese in mare parte aceeasi; la fel de ezitanta, timida, retrasa, vulnerabila. Se schimbase totusi putin in ceea ce privea partea cu optimismul si increderea in sine, dar nu foarte mult. Acolo erau punctele ei slabe.
  
  Se intoarse spre restul grupului, privindu-l din nou pe Carsten. Ar fi vrut sa-l intrebe cum o mai ducea, sau ce mai facuse. Dar considera ca erau prea multe persoane de fata. Zambi insa, realizand ca motivul era tot acela ca nu avea curaj si se simtea intimidata de persoanele necunoscute.