Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

# Oricine
Where the lonely ones roam

Chase a couple hearts, we could leave them in shreds,
Meet me in the gutter, make the devil your friend.

• Pasii ei sfidau tacerea aproape mormantala ce se asternuse peste coridoarele pustii; se facuse deja ora 8 si curand se dadea stingerea. Era insa constienta ca nu avea sa ramana in Turn - niciodata nu putea adormi inainte de miezul noptii. Insa se obisnuise si cu asta - mai recupera in timpul zilei uneori, desi nu se intampla prea des.
  
  Realiza curand ca ajunsese la etajul VII si ezita pret de cateva clipe; avea de ales intre a cutreiera coridoarele pustii si a face o vizita Camerei Necesitatii. Brusc, varianta a doua i se paru mult mai acceptabila. Asa scapa si de frig, si de mers; nu prea mai simtea nevoia sa se plimbe si incepuse sa fie destul de racoare. Luna ianuarie inca staruia cu mantia ei de gheata asupra castelului si domeniilor; iar holurile erau de-a dreptul infioratoare pe timp de noapte.
  
  Trecu de trei ori prin fata peretelui atat de cunoscut si zambi cand usa isi materializa conturul pe zidul cenusiu; bagheta sa arunca bucati mari de umbra, care se fluidizau cand intalneau peretele. Apasa cu grija manerul din metal si simti imediat un fior rece ce ii strabatu intreaga fiinta. Intra in incapere si fu cuprinsa de un sentiment de nostalgie; nu mai fusese de luni bune acolo. Avea anumite amintiri legate de locul acela - amintiri cu Rose, cu Stefan sau Hayden. Le simtea lipsa atat de mult cateodata incat ar fi fost in stare sa sacrifice orice doar pentru a-i aduce inapoi.
  
  Auzi insa un zgomot mic in spatele sau si tresari puternic. Se intoarse insa si vazu silueta unei persoane cunoscute, asa ca zambi bland si in momentul cand vorbi glasul ii era mai scazut decat o soapta.
  
  "-Buna" spuse ea, cu acelasi suras mic intiparit pe chipul palid.