Around us

[Lexie Stryder]

• Lexie se uita speriata in partea de unde se auzise zgomotul. Era sigura ca si celelalte fete il auzisera, insa nu prea avea curajul sa isi intoarca capul sa se uite la ele. Tinea acum bagheta cu varful aprins, incercand sa faca lumina cat de departe putea. Stia ca astfel se expune pe ea insasi, insa nu putea sa faca nimic daca nu aveau un strop de lumina. Inghiti in sec, inaintand cativa pasi spre un raft cu multe carti prafuite. In cealalta parte a raftului ar fi trebuit sa se afle acel cineva care facuse zgomotul. De unde era ea nu se vedea nimic neobisnuit, insa stia prea bine ca aparentele insala. Nu voia sa piarda din ochi nicio secunda locul acela, asa ca nu se uita in urma sa vada daca cineva o urma. Insa nu merse nici prea departe, Trebuia sa si gandeasca, nu numai sa actioneze.
  
  Daca ea se despartea de grup, atunci ce rezolva? Ar fi devenit veriga cea mai slaba si usor de atacat. Nu aveau de ales decat sa stea impreuna, sau pe grupe de cate doi sau trei. Se gandi la asta pentru o secunda. Oricum, nicuna dintre persoanele de fata nu ar fi lasat-o sa mearga de una singura acolo. Stia asta. Se baza pe asta. Fara sa se intoarca, spuse:
  "Ar trebui sa baricadam usa aceea. Oricine e aici, nu a iesit inca. Poate il putem prinde. La urma urmei, nu ne strica putina actiune."
  Rase scurt, cu o expresie stapana pe sine si ochii berzi stralucind la lumina baghetei sale. Asta era ea, incerca sa destinda atmosfera in cele mai nepotrivite momente. In plus, nici nu avea de gand sa se arate ingrijorata chiar si o clipa. Chiar daca era, nu voia ca ceilalti sa stie ca ei ii pasa. Poate ca asa se nascuse, sau asa fusese crescuta. Poate era in natura ei de viperina, nu stia, insa nici nu avea sa se schimbe. Simti in spatele ei prezenta celorlalti. Isi desprinse privirea de pe locul de unde se auzise zgomotul si facu un pas mic spre usa. Mare greseala.