Where the lonely ones roam

[Georgia Harris]

Catifeaua neagra ce acopera dormitorul era decolorata pe alocuri de fasiile albe, sfidatoare ce trec prin matasea unui dintre paturile cu baldachin schitand forme cenusi, nedefinite pe aceasta. Singurul zgomot predominant al incaperii era linistea, ce uneori putea deveni asurzitoare. Linistea aceea nu mai soca de mult, toate obiectele amortite erau imune. Dar departe de linistea dura, de intunericul de catifea groasa, de toata acea incapere sufundata in calm sacaitor, era o lume ascunsa de dupa pliurile matasei galbene, de acolo de unde veneau fasiile de lumina imaculata. Acolo in acel loc incepea cu adevarat "ziua" pentru Georgya.

Fata era asezata turceste intr'un colt al patului inconjurata de tot ce ii placea mai mult: carti, mirosind a vremuri apuse, pergamente, pene, imbibate in parfumul prezentului, o platou de gustari, care aducea aroma, ori de zahar ars, ori prospata cu iz de lamaie, ori originala, fina si dulce a ciocolatei tartelor aburinde. Spiridusii de Casa mereu ii pregeau ceva special pentru acel platou. Noaptea i se facea foame, stia ca nu e sanatos, dar totusi nu izita sa manance, indiferent de ora indicata de ceas, fara sa aibe probleme cu greutatea.

In seara asta insa nu avea de gand sa ramana in pat, scrisoarea pe care o scria in fiecare noapte, urmand sa o duca dimineata bufnutei sale era terminata, cartile nu aveau dispozitia necesara sa se lase citite in acea sera, iar stomacul plin ii tipa ca oricat de bine ar arata bunatatile pregatite de Spiridusi, toate locurile erau ocupate. Lucruri de genut asta se inramplau destul de des, doar nu statea in fiecare seara citind, mancand, scriind si mirandu'se ca nici una dintre colegele de dormitor nu sunt trezite de miresmele dulci, iar atunci se plimba prin Hogwarts si uneori si prin imprejurimi, in cautarea distractiei nocturne.

Trecu, deci, de tabloul Doamnei Grase, ajungand pe coridoare, plimbandu'se o vreme fara rost. Isi spunea mai mereu: Cand vrei sa descoperi un castel ca Hogwarts'ul, trebuie sa te gandesti bine daca iti ajunge timpul sa calci de mai multe ori pe carari deja batatorite. Si amintindu'si si acum acest lucru se gandi sa aleaga o carare nu foarte batatorita, pe care o calcase o singura data in alII-lea an al sau la Castel. Strabatu rapid coridoarele cu bacheta aprinsa usor, fiind foarte sigura pe ea, dar totusi prudenta, caci niciodata nu stica putina prudenta. Ajunse in fata usi, cu aceeasi usurinta, apoi trecu de ea, apoi ritmul incetini semnificativ.
Intra in incaperea uriasa ce i se deschisese in fata cu pasi mici, cu ochi plimbanduse, de la podeau de marmura, la tavanul impodobit pe alocuri cu aur,parand sa se ridice spre infinit, masura apoi camera in lung si in lat, in toate coltisoarele, fie ele cat mai indepartate, toate acete dintr'o privire, facand un singur pas. Ii observa abia apoi si pe toti ceilalti. Putin rusinata, imaginandu'si ca a ramas uimita privind in jur destul timp ca ceilalti sa observe si sa se amuze de asta, dar nu pareau sa schiteze vreun zambet cu subinteles.
-Buna! Ce faceti? Intrerup ceva? zise Cercetasa realizand ca pe multi dintre aceia ii cunostea bine.