Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Se lasa imbratisata de toata lumea si zambi cand vazu cum Camera se umple cu fiecare minut care trecea; simtise lipsa acestor reuniuni, daca putea sa le numeasca asa. Si uneori ar fi dat orice sa se intoarca in trecut, sa mai petreaca timp cu vechii prieteni. Realiza cat de diferiti erau cei de acum, fata de persoanele de atunci - doar Alice, Ginny si Rosalie ramasesera din copilaria sa. Restul plecasera, terminasera studiile la Hogwarts sau pur si simplu disparusera. Dar totul se schimba - lumea fara schimbare ar fi fost probabil ciudata; si totusi, ea nu reusise sa schimbe mare lucru la capitolul acesta. Tot ura schimbarile si lucrurile noi, acomodandu-se greu cu ele.
  
  Observa ca aparura printre noii oameni si Salathiel si Carsten; un zambet ii strafulgera pe chipul palid pret de cateva clipe, asa ca se indrepta spre ei. Sal era insa mai aproape, asa ca se opri prima data langa el.
  
  "-Hey you" chicoti ea, realizand ca zambea cu adevarat. "Te credeam plecat din Anglia, cum de ai ajuns asa repede aici?" continua tanara, dandu-si suvitele lungi de par pe spate.
  
  Dupa micul dialog cu vrajitorul se indeparta incet, cautandu-l din priviri pe Carsten; nu mai vorbise de prea mult timp cu el si ajunsese sa-i fie chiar dor. Nu stia exact ce simtea pentru acesta - o dragoste de frate mai mare, sau un posibil inlocuitor pentru tatal pierdut cu doar cateva luni in urma. Cert era ca o ajutase mult si o facuse sa treaca partial peste moartea parintilor. Ofta incet, plecandu-si chipul.
  
  Ura cand durerea revenea iar, si iar. Ar fi dat orice sa se elibereze de acel sentiment si sa redevina fosta Bell, retrasa, dar multumita in sinea ei. Acum simtea doar dezamagire, singuratate, teama..uneori chiar si furie.
  
  Il saluta din priviri pe Carsten si le facu cu mana lui Rosalie si Ginny, care erau chiar langa ei; le mai vazu si pe Alice, cu care se intalnise aproape de cand intrase in Camera si Agnes, in compania lui Elisabeth, Julieta si Georgia. Remarca si prezenta unui elev nou si zambi, fancandu-i si lui cu mana. Nu avusese inca ocazia sa se prezinte, dar dadu peste Lexie cand se intoarse si se opri.
  
  "-Se pare ca multa lume nu are somn pe aici" spuse ea, cu un zambet bland.