Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Isi pleca privirile, incercand sa-si adune gandurile ce ii roiau prin minte; nu ar fi vrut sa fie privita cu mila de cei din jur sau sa fie compatimita, pentru ca nu o ajutau asemenea tipuri de comportament. Nimeni nu ii putea aduce inapoi parintii, deci ar fi preferat ca toti sa se limiteze la a se comporta normal. Desi in lunile care trecusera avusese senzatia ca tocmai asta nu fac - fiecare incerca probabil sa o faca sa se simta mai bine; pacat ca nu reusea aproape nimeni.
  
  "-Incerc..sa fiu bine" remarca Bells, cu vocea usor tremurata.
  
  O privi pe Lexie si nu se putu abtine sa nu zambeasca; in ciuda faptului ca era la viperini, se atase foarte repede de ea. Multi considerau asta un defect - faptul ca se apropia atat de repede de cineva si ajungea sa tina la el intr-un timp record. Dar ea renuntase la a mai considera asta un lucru rau. Decat sa fie altfel..mai bine asa.
  
  "-Tu ce mai faci? Nu ne-am mai intalnit de ceva vreme" continua cercetasa, ridicandu-si privirile din podea.