Where the lonely ones roam

[Kurt F. Malfoy]

• Isi concentra jumatate din atentie asupra pergamentelor si cealalta jumatate asupra persoanelor din incapere. Auzul era cel mai bun simt al sau,iar vazul cel mai slab. Tocmai de aceea reusea sa ii auda pe fiecare in parte,fara a-i fixa cu privirea. Inchise brusc ochii si incerca sa recunoasca vocea fiecaruia,imaginandu-si simultan si chipurile lor in clipa in care rosteau cuvintele .Era un exercitiu de memorie? Poate. Brusc insa realiza ca el avea putina treaba si ca fusese trimis acolo cu un scop. La care putea renunta foarte usor,inventand nu stiu ce scuza.
  
  '' Oare cam cat la suta din timp si-l petrec elevii aici? Si cu ce ne ajuta camera asta cu adevarat? Eu nu am primit niciodata nimic important sau folositor din aceasta incapere. Ciudat.'' Isi scarpina barbia,tragandu-se de lobii urechilor apoi. Un semn clar ca era nedumerit. Realiza insa ca spuse acele cuvinte cu voce tare si ca toti il auzira asa ca se intoarse pe calcaie,rosu tot din cauza rusinii si bolborosi cateva scuze,lasand ochelarii sa ii alunece pe nas.