echo

[Camilla E. D'Angelo]

Camilla & Alexander

I'm out on the edge and I'm screaming my name like a fool at the top of my lungs
Sometimes when I close my eyes I pretend I'm alright but it's never enough
'Cause my echo is the only voice coming back
My shadow is the only friend that I have

• Pielea ii era arsa, iar mana parea sa apartina unui cadavru ce intrase in putrefactie. Se uita la propriul brat si nu-i venea sa creada ca-i apartine. Ar fi vrut sa fuga undeva, sa nu mai vada acea ororare, dar n-avea unde pentru ca ea era oroarea ce avea s-o urmeze oriunde s-ar fi dus.
  
  'O sa fie bine?' il intreba pe ingrijitor cu vocea sfarsita.
  
  Fusese condusa in acel salon de catre o fata din anul VII a carui par stralucea saten sub lumina lumanarilor, iar ochii ii sclipeau negri. Fata avusese grija de ea vreo zece minute, timp in care ii bandajease mana si ii curatase arsurile, dar apoi aparu un baiat cu parul saten spre blond ce o anunta pe fata ca era timpul sa iasa din tura.
  
  'O sa te vindeci in noaptea asta. As vrea, insa, sa-ti petreci noaptea aici pentru ca ca am grija ca nu vei dormi pe mana vatamata' spuse baiatul zambi si ii intinse o sticluta cu un lichid argintiu in ea. Ii zisese ca trebuiaa sa ia o inghititura cand se culca si avea sa doarma un somn linistit tot restul noptii.
  Ii multumi sfioasa si o puse la capataiul sau pe noptiera. N-avea de gand sa adoarma chiar in acea secunda pentru ca avea atat de multe idei pe care trebuia sa si le puna in oridine si la care nu putea renunta. I se parea nejustificat gandul de a le amana pentru ca ele pareau a fi cruciale. Trebuia sa afle cu orice pret de ce cineva ar gazdui un dragon in Padurea Interzisa si, in plus, nu era inca sigura daca siluetele pe care le vazuse erau reale. Cele doua fete din amintirea sa pareau mai aproape de ea ca niciodata, dar nu stia daca le vazuse in care si oase cu cateva ore mai devreme. Avea neaparata nevoie sa afle raspunsurile la acele intrebari pentru ca altfel ar fi innebunit de tot.