echo

[Camilla E. D'Angelo]

• Tresari speriata cand auzi ca se vorbea de dansa in camera de zi a viperinilor. Nu-i venea sa creada cat de repede circulau vestile in acel castel. De abia daca fugise din padure cu vreo ora in urma, iar in momentul de fata toata lumea stia despre acel incident. Spera, insa, din tot sufletul ca nu aveau s-o pedepseasca pentru fapta sa. Nu-si dorea sa mai petreaca si alte ore in detentia, iar ideea de a le fi scazute puncte viperinilor nu-i suradea deloc.
  
  'Sper sa nu afle niciun profesor' zise ea ingrjorata si se stranse si mai tare intre cearceafuri.
  
  Era mica de inaltime, dar obisnuia sa se faca si mai mica atunci cand lucrurile nu mergeau bine. Ii placea sa-si stranga genunchii la piept sau sa se imbratiseze singura pentru ca stia ca ea era unica persoana in care se putea increde si care avea sa-i fie alaturi pana la ultima lupta.
  
  'Saisprezece ani nu este o varsta prea marinimoasa. Va dura ceva timp pana cand imi vor veni mintile la cap' ofta blestemandu-si in gand varsta nesuferita pe care o avea.
  
  'Tu ce-ai mai facut?' il intreba privindu-l in ochi si se dadu putin mai aproape de noptiera pentru a-i face loc lui Alex. I se parea incomoda pozitia in care statea baiatul si nu vroia sa-l lase sa se chinuie pe marginea patului.
  Un mic zambet ii parasi din nou buzele si isi aranja la loc suvitele pe care viperinul i le ciufulise. Ii placea prezenta sa glumeata si bine dispusa. Avea nevoie de oameni fericiti si placuti in acel moment.