Where the lonely ones roam

[Nathan Evans]

• Inainta in graba prin multime, privind usor panicat in jur; era destul de multa lume - prea multa, dupa parerea lui. Mereu fusese genul acela care preferase linistea in defavoarea galagiei. Iar muzica din incapere nu i se parea tocmai potrivita, cel putin nu pentru gusturile lui. Ajunse insa in dreptul lui Bells si zambi, imbratisand-o usor; parea la fel, reusea intotdeauna sa se ascunda in fata lumii. O invidia pentru asta.
  
  "-Esti ok?" intreba el, cu glasul ridicat.
  
  Zgomotul din incapere nu il ajuta prea mult; se aseza pe canapea, langa ea. Ii dadu usor o suvita de par din fata si chicoti incet cand sora sa se stramba. Abia asteptase sa ajunga in sfarsit la castel. Ironia sortii facuse insa ca primul sau an la Hogwarts sa fie si primul sau an ca orfan. Clatina insa usor din cap, privind-o pe Bell in continuare; trebuia sa invete sa-si controleze emotiile mai bine. Acum era jalnic la asta.
  
  "-E destul de multa lume" remarca Nate, pe un ton glumet. "Cam prea multa" insista el, in urmatoarele clipe.