Use Somebody

[Bell Evans]

• Pasii ei goi erau singurul zgomot care rasuna in tacerea aproape nepamanteasca; se plimba pe coridoarele scufundate in intuneric de ceasuri intregi, refuzand sa se intoarca in Turn. Voia sa scape de linistea aceea, sa isi calmeze sufletul cuprins de zbucium. Simti cum lacrimile ii traverseaza obrajii palizi, cazand pe podeaua din piatra rece. Si totusi, continua sa mearga; nu voia sa se opreasca.
  
  Ajunse insa in dreptul unei ferestre deschise si ezita; se intoarse insa in urmatoarele clipe, lasandu-se peste pervazul lat. Simti racoarea aproape glaciala a noptii cuprinzandu-i chipul alb, obosit si ofta. Aerul inmiresmat o ajuta sa se calmeze si ii racori fruntea scaldata in broboane de sudoare rece.
  
  Isi ridica privirile spre vazduhul pictat in nuante de albastru inchis si ofta; stelele sclipeau mai puternic ca niciodata, reflecandu-se in ochii sai goliti de orice expresie. Isi simtea capul greu si tamplele pulsand – lipsa somnului incepea sa-si spuna cuvantul. Nu mai dormise de cateva nopti bune; acelasi cosmar reusea sa o trezeasca de fiecare data. Se facea miezul noptii, iar ecourile orologiului din hol ajungeau pana la ea. Si atunci se trezea, cuprinsa de valul rece al unei frici nepamantene. Uneori ar fi dat orice sa poata dormi ca o fiinta normal si sa scape de acele chinuri. Se simtea atat de nedreptatita si totusi nu putea face nimic; isi accepta soarta, cu privirile plecate si speranta ca intr-o zi avea sa fie bine si pentru ea. Viata era mereu un echilibru si avea nadejdea ca si ea urma sa fie indreptatita.
  
  Un zgomot de pasi mici ii intrerupse insa sirul nesfarsit al gandurilor; se indeparta de geamul fumuriu, cu sticla crapata, si privi nelinistita in jur. Aproape isi putea auzi bataile nebunesti ale inimii; ridica bagheta si mai sus, observand bucatile mari de umbra care se intindeau lenese pe peretii cenusii. Poate doar i se paruse – acum linistea adanca isi reluase locul. O putea auzi in sopotul ei nesfarsit, umplandu-i auzul cu dulceata ei glaciala.
  
  Incepu din nou sa mearga, strabatand coridorul scufundat in bezna; gura aceea de aer ii facuse bine. Acum era mai linistita si probabil nu ar fi intampinat greutati daca ar fi vrut sa se intoarca in dormitorul sau cald din Turn. Si totusi – ceva o impiedica; ceva o facea sa ramana acolo, de una singura.

OOC: Mai intai Alex, si apoi oricine ^^