Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Bell ridica usor din umeri, privindu-si cea mai buna prietena; realiza incantata ca muzica se mai domolise, cei din jur intrand probabil in atmosfera petrecerii. Multi insa cautau un colt mai linistit, astfel incat ii observase deja pe Carsten si Sal discutand in soapta. Se incrunta usor, planuind sa le faca si ea o mica vizita mai incolo.
  
  "-Nu stiu de ce am venit aici" murmura Bell, revenind inapoi la conversatie; facu o tentativa de zambet si o privi pe Alice. "Dar ma bucur ca esti si tu cu mine" continua ea, cautandu-l pe Nate cu privirea.
  
  Se amestecase prin multime - vorbea probabil cu cativa colegi de ore sau de casa, nu putu sa distinga prea bine. Fusese atat de mandra ca si el picase tot la Cercetasi - erau totusi mari sanse sa fie sortat la Ochi-de-Soim. Dar el alesese casa unde fusesera si surorile sale, lucru ce o bucura; nu se mai simtea atat de singura, mai avea cu cine sta in Turn, in serile tarzii. Mereu se intalneau dupa ceasurile de la miezul noptii si ramaneau in camera de zi, in fata semineului cu ultimii carbuni aprinsi. Ofta incetisor, cu un mic suras intiparit pe chip.
  
  "-Ma intorc imediat" ii spuse ea lui Alice, imbratisand-o usor.
  
  Inainta prin multime si ajunse curand in dreptul lui Carsten si al lui Sal; ii privi putin confuza, ridicand o spranceana.
  
  "-Ce faceti?" intreba tanara, realizand cat de inalti erau amandoi in comparatie cu ea.