Where the lonely ones roam

[Salathiel Donnerkrieg]

Observa raceala lui Carsten inainte ca acesta sa il atinga macar. Ii placeau genul acesta de oameni, putea sa lucreze impreuna cu ei la un eventual scop comun fara ca apoi sa se simta indatorat sa nu-i omoare cu ocazia altei intalniri. Ronnie fusese o greseala pe care nu avea s-o mai comita vreodata.

"Vad lucruri apropiate ca imp, pentru ca incerc sa imi reprim previziunile. Altfel cred ca as vedea mai departe in viitor, ceea ce nu mi-ar place mai deloc."

Ce-i drept, nici nu tinuse minte vreo previziune pentru viitor afara de cea a mortii mamei sale, pe care insa o scufundase sub un teanc mare de amintiri neplacute. Era foarte capabil sa prevada lucrurile folosind logica si ratiunea, nu avea nevoie de abilitati atat de imprevizibile precum clarviziunea.

"Intrebarea nu e ce s-ar putea intampla rau, ci cand si unde. Camera asta isi schimba forma cam de multe ori."

Nu apuca sa isi termine ideea, pentru ca Em se apropie de ei, aruncandu-le o privire intrebatoare.

"Buna din nou, Em. Aici e coltul clarvazatorilor."