Where the lonely ones roam

[Salathiel Donnerkrieg]

Durerea il facu pe Sal sa zambeasca larg, pentru ca il ajuta sa se concentreze si mai bine,mai ales ca vraja fusese facuta prea in graba ca sa ii provoace rani serioase. Fu uimit de reactia lui Carsten totusi, deoarece el ii aruncase o vraja minora.
Intoarse privirea spre Em atunci cand aceasta il vindeca, dar nu gasi in privirea ei decat tristete. Dupa ce vindecatoarea se puse intre ei, Sal facu un pas inainte si ii intalni privirea.

"Si eu care te credeam puternica. Nu e totul despre tine, sa stii. Exista lucruri mult mai importante decat persoanele pe care le pierzi si in care de altfel nu ai incredere. Nu ti-am aratat niciodata ca fac lucruri necugetate si totusi la prima incercare consideri ca unul dintre cei mai buni prieteni ai tai si-a pierdut mintile. Ce pierzi de fapt, pe mine sau un mic sentiment de atasare?"

Da, voia sa fie mai apropiat de ea, dar nu crezuse ca va spune lucrurile atat de direct. Probabil nu toti intelegeau prietenia asa ca el, dar nu putea sa faca altfel si atunci cand nu i se oferea incredere ceda.
O cuprinse cu o mana, incet dar ferm, si in timp ce o privea in ochi se roti in jurul ei, ajungand astfel intre ea si Carsten. Imediat se intoarse spre acesta cu o fata ce nu trada niciun fel de emotie.

"Confringo!"