Where the lonely ones roam

[Salathiel Donnerkrieg]

Daca era ceva ce ura Sal mai mult decat sa nu aiba dreptate era ca cineva sa se puna intre el si cei apropiati. Un ranjet mefistofelic ii acoperi fata, iar manusa de pe mana dreapta ii aluneca usor, descoperind cicatricea din palma si semnul intunecat pe antebratul dezgolit de roba rupta. Risipi atacul cu o miscare scurta de mana, apoi il fixa pe vrajitorul acum si el dezarmat cu o privire goala, lipsita de orice sentiment uman.
In secunda urmatoare mii de flacari ii inconjurara pe cei doi, facand-o pe Bell sa se dea cativa pasi inapoi in fata zidului de foc. Inauntru, la lumina rosie a flacarilor, chipul lui Sal parea desprins din infernul descris de Dante. Niciun muschi nu misca pe fata lui si totusi expresia parea sa i se schimbe mereu, luand forme mai grozave in functie de lumina aruncata de flacarile valvaitoare. Un imens sarpe de foc il inconjura pe Carsten, desprinzandu-se din peretele arzator si asteptand parca doar un gest de-al lui Sal pentru a-l mistui pe vrajitor.

"Deci" rupse el tacerea "e destul de rau pentru o previziune sau trebuie sa merg mai departe? Nu mi-ar pasa de tine, dar Em cred ca ti-ar duce dorul... Nu ma intereseaza ce relatie ai tu cu ea atat timp cat nu te bagi intr-a mea."