Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Privi cercul rosiatic, care arunca bucati mari de umbra in jur. Simti cum furia anterioara ii paraseste incet incet fiinta, lasand-o intr-o stare ciudata de nepasare in cele din urma. Ei o indepartasera, ei se luptau, ei voiau sa isi faca rau unul altuia. Clatina incet din cap, intorcandu-se si incepand sa mearga cu pasi mici. Voia sa se indeparteze de ei si sa incearca sa-si gaseasca linistea. Pentru asta venise acolo, daca statea sa se gandeasca mai bine.
  
  "-Ce faci?" sopti tanara, cand ajunse in dreptul lui Nate.
  
  Acesta o privi putin confuz, incercand sa realizeze probabil daca era bine; ea dadu insa usor din cap in semn de da si il lua de mana, continuand sa mearga. Ajunse in scurt timp in celalalt capat al Camerei si le intalni pe fetelte care se bucurau de petrecere. Macar ele sa se simta bine; pentru ea seara era distrusa.
  
  "-Tu esti bine?" intreba Bells, intorcandu-se spre Nate.