Where the lonely ones roam

[Nathan Evans]

• Ridica usor absent din umeri, plecandu-si privirile; nu era tocmai locul in care ar fi ales sa se afle..asta daca ar fi avut de ales. Incerca insa sa arboreze o expresie indiferenta si isi privi sora, putin ingrijorat.
  
  "-Sigur te simti bine?" insista el, uitandu-se agitat la ea.
  
  Nu arata bine; era atat de palida, iar ochii ii erau mariti de groaza. Incerca sa arate ca era ok, dar cel putin cu el nu ii mergea. O cunostea de prea mult timp si simtea ca tot zbuciumul ei interior i se transmite si lui.
  
  "-Hai incoace" sopti Nate, in urmatoarele clipe.
  
  O trase la pieptul lui, imbratisand-o cu blandete; stia ca are nevoie de asta, dupa toata tarasenia din celalalt capat al Camerei. I se parea ciudata confruntarea dintre cei doi - mai ales motivul i se parea cel mai intrigant. Ar fi vrut sa o intrebe care era problema lor, dar se hotari ca nu era tocmai momentul potrivit.