it's you and me against the world

[Bell Evans]

• Isi ridica usor capul de pe umarul lui si chicoti incet, privindu-l cu seriozitate. Isi trecu o mana prin parul ravasit si incerca sa isi calmeze propria fiinta. Trebuia sa faca un efort, macar de data asta.
  
  "-Stiu ca sunt vulnerabila, dar cred ca e normal; mi-am pierdut parintii cu doar cateva luni in urma. Si stiu cat de periculoasa poate fi aceasta stare, dar totusi sunt constienta ca daca mi-as face mie rau i-as rani pe cei dragi, lucru pe care nu il vreau" spuse ea, cu vocea mai scazuta decat o soapta.
  
  Isi pleca privirile, amintindu-si de seara aceea in care fusese anuntata de moartea parintilor - amandoi fusesera ucisi, la locurile de munca. Isi amintise cum ii daduse vestea lui Nate, cum plecase din Pestera lui Godric si ii chemase pe Arwen si Lucas; cei doi verisori alaturi de fratii ei erau singurele rude ramase in viata.
  
  "-Si crede-ma..iti promit ca nu voi trece niciodata de partea raului" sopti Bells, cateva clipe mai tarziu.