Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Surase usor, privindu-si sora; incepea sa se simta mai bine totusi. Nate zambi la randul sau, imbratisand-o pe Shayera. Nu ii vazuse niciodata prea apropiati, poate si pentru ca era o diferenta de varsta considerabila intre ei. Si totusi, Bells era cea mai mare; Shayera si Nate, alaturi de Rose, erau mai mici.
  
  "-Uite cine s-a gandit sa apara" chicioti tanara, imbratisand-o la randul sau.
  
  Se adunasera mai multe persoane in acea parte; le recunoscu pe Rosalie si Ginny, dansand chiar langa ele. O mai vazu pe Lexie, alaturi de cateva cercetase si le facu cu mana. Chiar spera sa ii revina moralul.
  
  "-Poate nu e distrusa de tot seara" continua Bells, indreptandu-si privirile spre coltul unde ii lasase pe Carsten si Sal. Spera doar sa nu se raneasca prea mult unul pe altul prea tare.
  
  Uneori avea impresia ca ea era motivul pentru care se intamplau toate relele din lume; stia ca greseste, ca nu totul tinea de ea. Dar uneori nu putea sa nu puna la suflet si sa nu considere personala situatia. Gresea, poate pentru a mia oara. Viata ei era plina de greseli, de regrete si suferinta. Uneori ar fi dat orice sa o schimbe cu a altcuiva; dar cand privea in jur si isi vedea prietenii atat de buni, pe Nate si Shayera, realiza ca de fapt nu ar fi vrut asta.
  
  "-Ma bucur mult ca sunt aici" remarca tanara, brusc.