Cicatricea lunii

[Mina Fabienne Potter]

Noaptea era in toi. Cerul plin de stele stralucitoare, parca se oglindea in lacul din spatele castelului. Soimita statea in fata geamului, cu o mana asezata pe geam, si cu cealalta la inima. Se uita spre Padurea Interzisa, cand deodata, ii veni in mine Lisa. Lisa McGuire. Oare ce mai facea ea? Din ziua in care se intalnisera la Scoala de Muzica, se imprietenisera foarte mult. Ii spusese intotdeauna ca daca va avea nevoie de ea, sa nu ezite sa ii trimita o bufnita in cel mai scurt timp. Si se pare ca acum chiar avea nevoie de ea. Avea nevoie de o persoana care sa o poata intelege, si in acest moment singura persoana care o putea intelege pe deplin era chiar Lisa.

Se desprinse cu greu de peisajul mirific din fata ei, si se aseza urgent la birou, luand o bucata de pergament si luandu-si pana ei frumos conturata cu un roz pal, care il luase din petalele unui trandafir. Dupa ce ii povesti ce facu in ultimul timp, incheie scrisoarea cu chemarea ei in Padurea Interzisa cat de curand posibil. Se ridica incet de pe scaun si omangaie pe Bella pe cap, aratandu-i scrisoarea, in timp ce aceasta o lua cu ciocul ei micut, si scoase un sunet amuzant din gat. Mina o mantgaie pe aripioara si ii deschise fereastra. Dupa cateva momente Bella se vedea doar ca un punct alb pe cerul noptii.