it's you and me against the world

[Bell Evans]

• "-Nate..incearca sa fie bine" murmura tanara, cu ochii intre-deschisi. Statea atat de bine si era atat de cald in incapere incat curand o luase o senzatie puternica de somnolenta. "A fost din totdeauna mai inchis in el, genul acela introvertit. Ma tachineaza mereu ca a luat exemplu de la mine" continua Bell, cu o voce la fel de scazuta. "Dar in fata mea se deschide de fiecare data - macar atat" sfarsi ea, cu un zambet.
  
  Adevarul era ca isi adora fratele; si stia ca acesta nu reusise sa se faca prea placut, in ciuda perioadei relativ lungi de cand era la castel. Nu socializa, nu isi facea prieteni, nu iesea cu colegii. Prefera sa stea inchis in propriul dormitor sau sa-si petreaca timpul cu ea. Orecum il intelegea; suferise o trauma majora, care il influentase puternic.
  
  "-De ce intrebi?" murmura Bells, ridicandu-se lenesa si privindu-l usor confuza.