Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Il urmari cu privirile aproape pierdute pana cand iesi din camera, iar usa se inchise in urma sa cu un mic bufnet; avu un mic deja-vu, fapt ce o sperie la culme. Nu intelegea reactia lui, nu intelegea de ce plecase. Totusi, incepu sa mearga prin multime si ajunse chiar la iesirea din incapere cand simti mana lui Nate insfacand-o pe a sa; se intoarse si ii intalni privirea ca de gheata. Nu il mai vazuse niciodata asa, fapt ce o facu sa devina si mai confuza.
  
  "-Da-mi drumul" sopti cercetasa, cu un ton poruncitor.
  
  Nu voia sa se certe cu el. Nu voia sa mai faca o scena; asa ca se intoarse pe calcaie, oftand incet si inghitind in sec. Chiar voia sa aiba o discutie cu Sal, cand putea sa il intalneasca si sa nu fie atat de multa lume in jur.
  
  Il vazu pe Carsten in celalalt capat al Camerei si intentiona pret de cateva clipe sa se duca la el si sa-i ceara o explicatie; stia insa ca nu ar fi rezolvat nimic, asa ca se intoarse la fostul grup si le privi din nou pe Ginny, Rosalie, Alice si restul fetelor de acolo. Arbora un zambet vag si astepta tacuta, cu Nate langa ea; i se parea foarte dubioasa atitudinea lui. Nu il mai vazuse niciodata atat de agitat.