Around us

[Ivy Thibault]

• Ivy o asculta pe Lexie si trecura cateva secunde inainte sa-si dea seama despre ce vorbea. Cum adica, voia sa se faca momeala? Nu, nu avea de gand sa o lase.
  "Categoric nu." i-o taie Ivy. "Chiar crezi ca o sa te duci acolo singura, sa fii momeala? Nu."
  Ivy se gandi cateva minute la o alta solutie. pentru ca era sigura ca nu putea sa lase pe nimeni de aici sa fie momeala. Cel mai logic ar fi ca ea sa serveasca drept viermele de pescuit, insa era sigura ca Carsten nu era singurul care se va opune cu vehementa. Asa ca nu puteau folosi aceasta varianta. Trebuia sa se gandeasca la alta.
  
  Viperina cazu pe ganduri, imaginandu-si modurile in care ar putea sa-l prina pe urmaritorul ei. In mod clar, trebuiau sa iasa de acolo. Sa caute ajutoare, sau ceva. De fapt, Ivy se gandi de ce ceilalti baricadasera usa. Nu ar fi mult mai usor sa iasa din biblioteca si sa uite de acest ciudat strain? Dar nici asta nu era o solutie. Nu puteau sa-l lase pur si simplu sa bantuie prin castel, prin dormitoarele elevilor si a profesorilor, pe coridoarele castelului lor.
  
  Deci, trebuiau sa-l invinga. Nu era chiar asa de greu avand in vedere ca erau cinci contra unu, dar nu stiau de ce era acest strain in stare si nici intunericul nu era de partea lor. Macar daca ar reveni luminile si ar putea gandi la lumina unei lumanari, poate sa caute intr-o carte o vraja care i-ar putea scapa de aici.... Asta era! De ce sa-l lase pe acest necunoscut ciudat sa se joace cu mintile lor, cand puteau foarte simplu sa se joace ei cu a lui? De ce sa fie ei cei infricosati si slabi? Se puteau folosi de cartile din biblioteca si sa-l sperie. Sa-l innebuneasca pana se lasa prins de buna voie. Era o idee nebuneasca si plina de riscuri, dar chiar ar putea ajuta.
  
  Era sigura ca vor putea face asta. Trebuiau doar sa se desparta. Fiecare intr-o directie diferita. Sa-l caute pe intrus si sa le dea un semn si celorlalti cand il vor gasi. Si Ivy avea metoda perfecta pentru asta. Inca mai avea monedele pe care, cu atatia ani in urma, membrii clubului AD le foloseau pentru comunicare. Avea vreo zece in buzunarul robei... pe care si-o lasase pe spatarul scaunului.
  
  Ivy il lasa de jacheta pe Carsten si fugi repede spre masa pe care o parasisera. Scaunele erau goale. Nici urma de pelerina sa. Cine se juca in halul asta cu ei?.... Ok, deci planul ei se dadea peste cap. Nu puteau sa se desparta fara vreo metoda de a comunica unul cu altul. Fata injura printre dinti.
  Viperina isi dadu seama ca ii speriase pe ceilalti prin repezeala ei spre masa.
  "Totul e in regula. Hotul ala mi-a sterpelit roba." ii asigura Ivy.