Imaginary II

[Bell Evans]

Where the wind will whisper to me,
Where the raindrops, as they're falling, tell a story.

Bell Evans & Veronique A. Dupont

• Privelistea avea intensitatea unui ocean lipsit de culoare sub lumina nemiloasa a lunii, in timp ce padurea alcatuia o masa compacta si cenusie, asemanatoare unui zid de stanci. Niciuna din ele nu indraznea sa scoata vreun cuvant, asteptand parca ceva. Puteau auzi linistea in sopotul ei nesfarsit, umplandu-le auzul cu traganari ciudate.
  
  Inca tinea in mana micuta eprubeta pe care o gasise Ronnie, cu doar cateva minute in urma; Hagrid iesise la randul sau din coliba, asteptand tacut in spatele lor. Nici el nu indraznea sa spuna nimic; silueta unui animal era la doar cativa metri de ei, nemiscata ca o statuie. Probabil varcolacul le gasise primul.
  
  Totul se petrecu insa in doar cateva clipe - omul-lup o lua la fuga spre Padurea Interzisa, trecand chiar pe langa ei; Hagrid tipa panicat, Bells facu ochii mari si scapa sticluta din mainile tremurande, iar Ronnie privi scena impietrita.
  
  "-Trebuie sa mergem dupa el" murmura cercetasa, cu vocea mai scazuta decat o soapta.
  
  Hagrid paru sa delibereze; ii vedea ezitarea in priviri, observa cum frica isi spune cuvantul si dorinta de a trai devine mai puternica decat onoarea. Vazu cum jubila intre a se intoarce in coliba sa linistita si a le urma pe ele si in cele din urma se intoarse cu spatele, incepand sa mearga cu pasi apasati. Nu stia daca Ronnie avea sa o urmeze, sau se va intoarce pe calcaie, alaturi de Hagrid. Lasa insa un zambet sa-i infloreasca pe chip cand ii auzi pasii langa ai sai si incetini, pentru ca viperina sa o ajunga. O privi cu blandete si dadu usor din cap in semn de aprobare.