Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• "-Iar eu iti voi fi ajutor" murmura Bell, afisand un zambet si urmand-o prin multime.
  
  Adevarul era ca avea nevoie serioasa de o pauza; iar Alice aparuse exact la timp pentru a o lua din centrul atentiei. Simtea ca o ia razna daca mai petrece putin timp sub privirile tuturor, incercand sa raspunda la intrebari si mintind in acelasi timp. Nu, nu se simtea bine; nu voia sa mai fie acolo, nu voia sa priveasca pe toata lumea in ochi si sa se prefaca iar. Ajunse in cele din urma in cel mai indepartat colt al Camerei si se aseza pe un fotoliu, inchizand ochii.
  
  Liniste, poate doar de atat avea nevoie; simti insa privirile lui Alice atintite pe chipul ei si dechise ochii, afisand un zambet bland. Cu ea putea fi sincera, cu ea nu trebuia sa se prefaca.
  
  "-Mersi ca m-ai luat de acolo" murmura tanara, fancandu-i semn sa se aseze langa ea.