Imaginary II

[Veronique A. Dupont]

• Nu se putea misca. Era impietrita in loc si privea cerul senin, acoperit din loc in loc de stele ce luminau vazduhul. Se temea de acea priveliste nocturna pentru ca parea mult prea perfect pentru a fi reala. Isi tinea respiratia, rasufland din cand in cand cu greutate si avand grija sa nu scoata nicun sunet. Ii era frica de ce s-ar fi putut intampla daca si-ar fi urmat prietena in adancimea padurii, dar trebuia sa-si asume responsabilitatea si riscurile. Ea fusese aceea care venise cu idee de a merge in Padurea Interzisa. Ea isi dorise sa iasa din monotonia castelului macar pentru o zi sau, mai bine zis, o noapte.
  
  Se gandi pentru o secunda sa folosesca vraja Lumos, dar realiza ca asa ar fi putu fi gasite foarte usor de varcolac. In plus, stelele le ofereau toata lumina de care aveau nevoie. Peisajul era mirific, dar ele n-aveau timp sa-l admire. Trebuiau sa-i dea de urma varcolacului si sa se asigure ca nu era Nick. Stia ca ar fi fost imposibil sa fie el pentru ca, in mod normal, ar fi trebuit sa paraseasca Hogwarts-ul in urma cu un an sau noi. Niciun om sanatos la minte n-ar fi ramasa sa bantuie prin coclauriele padurii.
  
  'Cred ca a luat-o pe aici' zise ea si o trase pe Bell inspre un copac ale carui ramuri atingeau timid pamantul manate de adierea blanda a vantului.
  Inca era socata de cand varcolacul trecuse in garaba pe langa ea, dar n-avea ce face. Trebuia sa duca misiunea la bun sfarsit si sa se asigura ca nici ea si nici Bell nu aveau sa pateasca ceva in acea noapte. Probabil ca nici n-ar fi fost gasite vreodata daca se pierdeau in acel abis magic. Numai Hagrid cunostea padurea, dar oare era el dispus sa-si riste postul si reputatia doar pentru a scoate ramsitele celor doua varjitoare la lumina? Probabil ca da, dar nu vroia sa se bazeze pe acel fapt. Incerca sa fie cat mai precauta si sa aibe mereu grija ca bagheta sa-i stea teapana in mana dreapta cu care avea s-o stranga pana ce oasele vor incepe sa-i strapunga pielea.