Imaginary II

[Bell Evans]

• Continuau sa mearga, atente la orice zgomot care ar fi tulburat tacerea adanca; simtea ca ii bubuie timpanele si fiecare rasuflare ca de gheata era singura care se mai auzea. Linistea aceea parea cu totul nepamanteasca, de parca ar fi fost desprinsa din cele mai ingrozitoare colturi ale Iadului. Voia doar sa simta din nou adrenalina din noaptea aceea, in care mersesera pana la Lacul de la capatul Padurii, alaturi de Helena si Nick.
  
  Isi drese usor glasul si cand vorbi, vocea ii era joasa si plina de simpatie.
  "-Iti amintesti aventura noastra din Padure, nu?" intreba ea, zambind.
  
  Cum ar fi putut fi uitata. Fusese una din cele mai interesante escapade nocturne. In primul rand, pentru ca si ea si Helena erau internate in Aripa Spitalului, iar Ronnie venea doar in vizite - prelungite, daca putea completa. Iar Nick, ei bine, Nick fusese cireasa de pe tort; cu el se distrasera mai bine decat ar fi facut-o singure. Strabatusera toata Padurea Interzisa in numai o noapte si se si intoarsera inapoi la castel, teferi si doar cu cateva zgarieturi superficiale.
  
  "-As vrea sa ne intoarcem in vremurile acelea" ofta Bells, intrerupand din nou tacerea.
  
  Adevarul era ca le simtea lipsa. Si Helenei, si lui Nick; sa nu mai vorbeasca de sora sa, care era inca la castel pe vremea aceea. Uneori se lasa coplesita de amintiri si sfarsea prin a fi invaluita de o melancolie amestecata cu regrete si frustrari; dar de fiecare data reusea sa zambeasca, de dragul vremurilor de mult apuse.