Where the lonely ones roam

[Kurt F. Malfoy]

• I se parea de-a dreptul ciudat ceea ce se intamplase. Nu vroia sa para tipul care sparse petrecerea. Salathiel incepuse si asta o stia si Bell.Ar fi preferat sa uite de acel mic incident,desi stia ca ura nu va disparea niciodata din sufletul sau. Nu uita niciodata,nu ierta niciodata. Pe nimeni. Nu ii venea sa creada ca era printre putinii barbati din acea incapere. Intotdeauna stiuse ca erau mai multe femeie decat barbati pe Planeta,dar probabilitatea ca el sa fie inconjurat de domnisoare,intr-un spatiu restrans,fusese intotdeauna scazuta. Totusi,se parea ca unele persoane se uitau ciudat la el. Trebuia sa se amestece in multime,sa vorbeasca cu cineva.
  
  Nu mai avea curaj sa dea ochii cu Bell,asa ca Nathan parea cea mai buna alegere. Desi I se parea ca un deja vu,tot avea sa riste. Nu vorbise prea mult cu acel tanar,dar I se parea destul de interesant. Ultima oara cand isi dorise sa poarte o conversatie sanatoasa cu un alt barbat,se sfarsise cu un duel. Spera ca Nate sa fie mai intelegator. Intotdeauna il considerase un ciudatel dar adevarul era ca ii aducea aminte de el insusi in copilarie. Retras,facandu-si griji pentru familie,pentru cei din jur,cufundat in studiu si in lumea lui. Lume care mai apoi se transformase intr-o boala psihica,dar baiatul nu parea predispus la astfel de lucruri.Totusi,pentru ca tinea la el,trebuia sa se intereseze si de acesta.