you can't understand it

[Lexie Stryder]

• Me and Ivy
  
  Lexie se foia in patul sau din dormitorul fetelor, incercand sa adoarma. Ar fi vrut sa aiba un somn adanc si sa nu se trezeasca pana in dimineata urmatoare. Insa nu prea i se mai intamplase de mult timp. Incerca sa isi dea seama cat era ceasul, insa nu gasi niciun raspuns. Singurul lucru pe care il stia despre timp era ca...era noapte. Pufni incet, gandindu-se cat de patetica era, stand acolo, cu cearsafurile invartite pe pat. Se ridica pe sezut, punandu-si mainile pe frunte. Simtea ca era putin transpirata. Lua o inghititura de apa din paharul de pe noptiera, isi lua bagheta de sub perna si se ridica din pat, cu papuci de casa in picioare. Avea o camasuta de noapte subtire, verde, pe care o acoperise cu un halat de catifea de culoare verde.
  
  Iesi incet din dormitor, fara sa trezeasca pe nimeni, strecurandu-se cu gratie printre umbrele Camerei de Zi a viperinilor. Sopti incet un Lumos care ii lumina calea. Iesi si din pivnita, strabatand tunelul si ajungand pe un coridor intunecat al castelului. Era la parter, si nu avea idee in ce directie sa o ia. La inceput se gandi ca i-ar fi prins bine o gustare, asa ca o lua spre bucatarie. Se indrepta spre scarile moscatoare a castelului, insa incremeni cand auzi pasi din spatele ei. Nu mai avcea nevoie de pedepse, si nici nu prea avea chef de companie, asa ca intra pe prima usa din dreapta pe care o vazu. Se trezi inconjurata de protrete in care erau infatisati vrajitori. Unele panze erau goale, insa majoritatea dormeau pe un scaun, sau un fotoliu confortabil.