Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• "-Multumesc" sopti tanara, cu glasul scazut.
  
  O imbratisa, simtind cum goliciunea din interiorul ei incepe sa-si piarda din intensitate. Iar asta se intampla destul de rar; de obicei, doar in perioadele in care avea alaturi oameni de care era foarte apropiata. Si totusi, pe Lexie o stia doar de cateva luni - dar nu facea diferenta. Fusese intotdeauna tipul acela de persoana care se atasa extrem de repede si avea incredere orbeasca in lume, asa ca o considerase o prietena apropiata inca din primele clipe.
  
  "-Ar fi dragut ca voi doi sa fiti prieteni" chicoti Bells, privind-o pe viperina cu un zambet larg.
  
  Realiza ca totusi nu avea niciun drept sa spuna asta; cei doi abia se intalnisera, iar Nate era unul din cei mai inchisi oameni pe care ii cunoscuse vreodata. Iar Lexie, ei bine, nu avea niciun drept sa-i ceara nici ei ceva. Clatina usor din cap in secundele urmatoare, vazand-o si pe Julieta intr-un colt mai indepartat; ii facu cu mana si surase incet.
  
  "-Scuze daca a sunat cam deplasat remarca mea" murmura cercetasa.